Mesaj de iubire: La mulți ani fericiți, dragă frățior!

Dragă Sebastian, Sebi – pe 29 iulie, acum... ceva ani, te-a adus mama pe lume.

Al 11 lea copil al lui Iosif și al Mariei – mezinul familiei Gherghel.

Aveam doar 1 an și 8 luni și, deși se crede că copiii nu pot avea amintiri de la o vârstă așa de fragedă, eu îmi amintesc când te-a adus mama acasă, ca și cum ar fi fost ieri. Îmi amintesc cum sugeai cu nesaț la sânul ei. 
Erai așa de mic... Nu mai văzusem nimic așa de mic până atunci.

Afantazia îmi permite să-mi amintesc trecutul doar ca fapt, nu reușesc să văd imaginile acestea în mintea mea, dar emoțiile și atmosfera din casă le văd aievea, căci sunt imortalizate în inimă. 

Te-am iubit din prima secundă în care te-am văzut. Casa s-a iluminat parcă dintr-odată și mă uitam la tine ca la o minune. Am crezut c-ai fost trimis special pentru mine. 

Aș fi vrut așa de tare să-nțeleg de ce plângeai și, dacă sufereai, să-ți alin durerea. Aș fi dat orice, dar a fost peste puterile mele.

O mare căință a mea este că, deși te iubeam angelic, nu ți-am fost de ajutor în copilăria noastră.

Din prea mare iubire, am fost mult prea protectivă și ți-am făcut mai mult rău decât bine.

Iubite frate, au trecut atâția ani de-atunci... o eternitate parcă și sper ca tu să mă fi iertat pentru că-n loc să-ți astâmpăr durerea, ți-am creat și mai multă. Nu aveam prea multă minte. Iartă-mă! 

Încerc să-mi imaginez copilăria fără tine și-mi este imposibil. 

Noi trebuia să fim frați, în același loc și-n același timp. A fost menit să creștem împreună. Exact cum s-a-ntâmplat.

Îți datorez atât de mult... infinit de mult. 

Nu aș fi ce sunt azi, fără tine. 

M-ai ajutat mai mult decât îți poți imagina.

Din ziua în care te-ai născut, 29 iulie, ai fost arteficele creșterii mele spirituale, al dezvoltării mele ca individ.

Am vrut să fiu un om bun pentru tine-n primul rând. 

Fără să-ți dai seama ori fără să vrei, m-ai învățat să văd dincolo de cuvinte, dincolo de tristețe, dincolo de măști de fericire. 

Sunt multe evenimente ce-mi amintesc din timpul nostru (nu prea lung) împreună la părinți, dar două dintre ele au avut un impact extraordinar asupra viitorului meu. 

Primul este tragic – unul dintre cele mai mari suplicii ale mele, cu care trebuie să conviețuiesc, și nu vreau să-l strig în patru zări și mări.

Dar celălalt... celălalt...

Eram copii, tu aveai poate 5 anișori. Ori 6. Nu-mi amintesc precis, dar eram mici. Eu am crescut repede – (fizic), m-am dezvoltat rapid – dar tu erai mic pentru vârsta ta, parcă zdrobit prematur de vicisitudinile vieții.

Veneam de la Moldova, de la pârâu. Obosiți, flămânzi și înfricoșați. Și pe la silozuri, sar câinii pe noi. Eu eram terorizată de câini. 

Iar tu... tu, iubite frate, tu... atât de mic te-ai pus în fața mea ca să mă aperi. Un scut protectiv. Și nu pentru că nu-ți era frică – îți era la fel de frică pe cât îmi era mie, poate chiar mai multă. 

M-ai apărat din instinct, pentru că ești om bun. 

Atât de mic... Ți-ai pus corpul și viața la risc pentru altcineva.

Nu cred să fi asistat vreodată la un mai mare act de jertfă. 

Nu ne-au mușcat câinii, am trecut de ei și de data aceea. Așa a fost să fie. 

Una dintre cele mai mari lecții de viață care mi-au fost îngăduite. 

Când îmi este greu să-ndur răutatea oamenilor, îmi amintesc de scena asta, ca să nu-mi pierd speranța în umanitate. Oamenii – unii – sunt capabili de o iubire infinită.

Jertfa ta de-atunci mi-a modelat caracterul și personalitatea. 

O altă deosebit de dramatică amintire despre curajul tău eroic (fără exagerare), este aceea în care te-ai dus să recunoști trupul neînsuflețit al iubitului nostru frate, Petrică. 

Eu... noi n-am reușit să găsim curajul să facem asta. 

Tu te-ai sacrificat pentru noi toți. Pentru mama, tata, frați și surori. 

Că trebuia să știm că s-a dus... să nu mai căutăm, să nu mai așteptăm să sune, să ne spună că e bine sănătos. Și poate fericit în sfârșit. 

Ți-ai jertfit armonia nopților pentru noi. 

Că oricine este pus în situația să recunoască identitatea unui corp încremenit în timp, are coșmaruri toată viața. 

Și tu știai asta. 

Și tot te-ai oferit. 

Și câtă mâhnire... câtă jale să realizezi fără umbră de dubiu că era chiar el, fratele nostru sărman și nu un străin fără nume și fără un trecut cu noi... .

Sufletul ți-a fost și-ți mai este încă sfâșiat de durere. 

Parcă te văd aievea când ai ieșit de-acolo pășind din inerție... alb la față.  

Un fapt. 

Și ochii tăi albaștri continuă să-l vadă întins pe o masă rece, singur, împietrit în tenebre și... atât de departe... dincolo de eternitate. 

Alean fără sfârșit. 

N-am cuvinte să-ți mulțumesc pentru tot ce-ai făcut pentru mine.

Că de n ori te-ai jertfit, ca eu să-mi mențin seninătatea. Ai luat asupra ta patimile mele... 

M-ai sprijinit fizic, m-ai ocrotit moral, m-ai ajutat financiar de nenumărate ori. 

M-ai salvat din fel de fel de încurcături. 

Tu m-ai încurajat să scriu pe bloguri. M-ai împins de la spate când am zis că nu pot, nu știu, nu merit, nu am dreptul... 

„Înveți”, mi-ai spus simplu. 

De la tine a pornit cariera mea de autor. Îți datorez totul. Fără tine, eu nu aș exista.

Știu că tu nu ești mândru de tine, dar sunt eu. 

Eu sunt atât de mândră de tine, că mai mândră nici nu se poate! 

Te-aș purta în piept ca un mărțișor, dar te port doar în gând și-n inimă. 

Cum am zis, a fost scris să fim copiii mai mici ai lui Iosif și ai Mariei Gherghel din Gherăești, județul Neamț, și să copilărim împreună în vremuri comuniste. 
Nu aș fi putut avea un frate mai bun sau altfel. Nu mi-aș fi dorit. 

Sunt cea mai norocoasă soră din lume!!! 

Mi-e dor, frățioare, de tine. Mi-e așa de dor, că mii de leghe ne despart și ne vedem teribil de rar. 

În 11 ani, ne-am întâlnit de două ori... 

Dar așa trebuie să fie. 

Dragul meu frățior, dragostea ce simt pentru tine nu are limite și mă rog să fii senin în toate zilele vieții tale. 

La mulți ani fericiți, preaiubite frate! 

Pacea să te copleșească, să fii înconjurat doar de iubire și bunătate în toate zilele vieții tale. 


P S Anul acesta nu ți-am trimis felicitare cu o lună mai devreme.

Dacă n-ai fi glumit pe tema asta, nu mi-aș fi dat niciodată seama. Data ta de naștere este singura zi ce știu precis când cade... nu știu cum am reușit s-o-ncurc. Și nu numai o dată.

Un mare mister.
Poate un semn.