miercuri, 23 iunie 2021

Scrisori către omenire

Pe https://scrisoricatreomenire.blogspot.com voi publica o serie de scrisori primite de la cititorii celorlalte bloguri care-mi aparțin.

De când am deschis primul blog – https://eumerit.blogspot.com –, în 2012, am primit deosebit de multe emailuri (poștă electronică) de la oameni îndurerați din mai multe puncte motive, precum: 

  • Unii erau și sunt îndurerați din cauza părinților care-i tratează rău
  • Alții sunt șocați de lipsa de respect a copiilor
  • Cei mai mulți suferă din iubire pierdută sau imposibilă
  • De asemenea, am primit scrisori și despre Dumnezeu, credință, pedepse, blesteme etc. 

cutii postale


Vezi comentariile. 

Scrisorile trimise de unii dintre voi nu vor fi integrale, deoarece, așa cum am mărturisit și pe noul blog dedicat dramelor în familie – https://dramefamiliare.blogspot.com –, am șters, din greșeală, dosarul cu aceste emailuri. Scriu doar ce-mi amintesc în linii maxime. 

Norocul meu că am o memorie foarte bună când se tratează de povestiri adevărate.

Chiar dacă nu-mi amintesc cuvânt cu cuvânt, este destul să mă uit în jur, să observ pe cei care suferă în tăcere, să ascult pe cei care mi se destăinuie între patru ochi, să urmăresc documentare, să vizionez filme inspirate din realitate și tot așa.

Materialul abundă și dă pe dinafară.
Mai rău este că nu am timp să le scriu pe toate. 

Multe scrisori sunt de la mine, autoarea acestui blog: Cristina Gherghel. 

P.S. 

Nu toate scrisorile vor fi tragice. 

Unele vor fi pline de iubire, altele pline de sfaturi înțelepte, iar puține vor fi pură fantezie (din mintea mea, dar inspirate la evenimente reale). 

Țin să subliniez că majoritatea numelor menționate – unde este nevoie – pe acest blog, sunt inventate. Dar voi include o notă în fiecare postare cu acest amănunt. 

 

Credit fotografie Pixabay 

 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Emoționant

Iartă-mă, tată, că nu te-am lăsat să mori

Dragă tată, nu mai ești printre noi de ceva ani – nici nu mai știu câți, refuz să-i număr – dar mă gândesc des la matale. La suferința ta, l...